Dacă am înţelege că suntem nisip
am fereca ferestrele şi uşile
să-mpiedicăm vântul să ne descompună.
Şi-atunci ne-am plimba pe plajă
în zilele cu soare
pentru a acoperi golurile pe care le avem în corp;
ne-am contopi bucuroşi cu orice recipient
pentru a-i putea fura forma şi mirosul.
***
Îţi aduci aminte de nişte grindină pe pervaz?
Ne-a salvat de noaptea
în care ne-am contopit coşmarurile.
Dimineaţa am făcut dragoste fără să ne privim în ochi
pentru a nu descoperi groaza ce-a rămas în urmă.
“A fost o zi deosebită, mi-ai spus în uşă
am învăţat să nu iubim.”
Am tăcut şi m-am uitat la tine în timp ce coborai scările
şi trântirea uşii a fost ca o împuşcătură în inimă.
Şi-atunci mi-aş fi dorit să alerg după tine şi să te îmbrăţişez prelung,
am vrut să-ţi spun că aş vrea să te ţin în viaţă
când această teribilă moarte, care se repetă
precum cometele în august,
ca mareea zilnică pe ţărmurile noastre,
va trece.
Co-ordonator de proiect Lidia Vianu (Bucharest University)
